Un articol excelent

13:40 Toyist Hribso 1 Comments

Un articol foarte interesant publicat pe blogul său de către Nakuda. Vă invit să-l citiți.

Mișcarea toyista-studiu de ne-cunoscător

Fără pretenții de critic de artă pentru că personal nu mă ridic la nivelul unui artist cu școli  de gen, educație de gen și alte ,,patalamale" care să ateste acestea, vă provoc să descoperiți un curent care-mi place teribil. Sunt precum un copil cu o jucărie nouă. Vreau păreri pertinente și impertinente dacă sunt gândite și nu un mare bulgăre de bullshit. O să pun un link la final pentru a putea vizualiza blogul domnului Hribso, singurul român care face parte din mișcarea toyistă.

Prima data când am aflat de această mișcare am fost intrigată, curioasă etc. Păreau o societate secretă cu reguli stricte, în fel de păstrători a nu știu ce adevăruri supreme. Nu dau detalii că o să descoperiți singuri pe blogul său. Apoi șocul a venit prin puterea culorilor folosite, culori puternice, neamestecate, ne-nuanțate. Întotdeauna plec de la premisa "ceva-mi place sau nu". Dacă îmi place, mă întorc și încerc să înțeleg ce anume a stârnit acel "îmi place".

La o prima vedere, lucrările toyiste par un fel de joacă. Privind imaginea în ansamblu te bucuri de culori, forme, vibrația de viață pe care ele o transmit. Cand începi sa te uiți mai atent descoperi ca e un fel de ou Kinder cu surpriză. Trebuie să-l desfaci ca să vezi care e mesajul secret, surpriza. Umbre care se întretaie, forme mai puțin clare sau alegorice, animale, lucruri distorsionate, tărcate cu picățele. Un fel de contopire a unei lumi reale cu lumile trecute și cele nevăzute. Un adevărat cocktail de mesaje ascunse în detalii -aparent minore- care-ți stârnesc simțurile. Acel ,,îmi place" venea dintr-o transpunere a mea, datorită picturii, într-o lume a inocenței plină de viață și culori. O petrecere filozofică plină de mirosuri, muzică ce te fac să dorești să fii plin de energie și viata. Hipopotamii lui Oblio dănțuind. Hiperbola dansatorilor acvatici în care lumea trăiește atât de intens încât devin umbre ușoare, mistice, plutitoare pe un val sau o boare de vânt. Într-un spațiu gri, cenușiu, aș pune o lucrare toyistă pentru a aduce lumină.

Tot personal, uitându-mă la figuri, culori mi se arată în față un adevărat ritual șamanic. În care nici o culoare, notă muzicală sau formă nu este aleasă întâmplator. Mă trimite cu gândul la Avatar și rețeaua interconectată. Am să pun "muzichia" care mi-a venit să o ascult. Miros de iarba proaspăt cosită și cireșe. Asta este experiența mea personală. Dar mie "mi-a plăcut". Specific stilului meu am vrut să văd ce impact are o lucrare toyistă asupră unor oameni care nu-s pasionați sau poate greșit spus "nu sunt atât de pricepuți" în materie. O să-l numim H de o vrea comentează singur.

Deci, H -măi, Nakuda, ca toată arta modernă lasă loc prea multor sensuri, ambiguitate. Dacă pui o sită bună mai rămâne o mână de artiști. Că acum în timpurile astea toate prostiile puse pe pânză sunt artă.
Asta e partea rațională.

L-am rugat pe H să-mi explice ce simte, ce emoții are.

H spune - ce căcat de emoții să am văzând niște prostii, animale, decupaje de grădiniță? prea multă neclaritate și ceata. Decadență cu pretenții de artă, na, artă post modernistă, cum și unde o fi intrând toyismul tău- te poți supară, da'ai vrut o părere sinceră.

Nu m-am suparat, H, apreciez maxim sinceritatea și faptul ca mi-ai desființat ultimul,, vortex"pictat. Bambucea.

Apoi arăt lucrările unui puști care spune - eu când ma uit la lucrări ma gândesc la legende urbane. La adevărate peripeții și chestii ascunse care te pândesc la colt. Mi place mult. Iar tipii îs mișto rău, pictează cu măști, parcă-s post apocaliptici

Il întreb pe pusti: dar Dali iți place?

Pustiul - da, ca e plin de țăcăneli. Ca restul oi, cai, porci și gâște moarte pe platou vad și în realitate. 

Ca să nu ne lungim prea mult, vă provoc la păreri, opinii pro și contra sau cum or fi. Atâta vreme cât gândiți.

Personal nu cred ca arta ar trebui sa se adreseze doar artiștilor și să fie motiv de dezbateri doar în lumea lor ca și cum ar fi o castă superioară. Arta adevărată are impact și trezește "ceva" în orice om. Acel ceva care ne face să ne întrebăm, simțim, gândim și chiar schimba. Dacă s-a produs asta, arta și-a atins scopul.

(preluare articol creeatie.blogspot.ro)

Vă invităm și pe voi să veniți cu opinii, atât pe acest blog cât și pe cel al Nakudei. Personal opiniile mele ar merge pe idea confuziei care se face între artă și noțiunea de frumos.

Arta - ca și literatura - este un limbaj. Celebra lucrare a lui Pablo Picasso - Guernica - este o reacție a masacrului petrecut în acest orășel în timpul celui de al doilea război mondial. Aici apare un fenomen interesant: deși subiectul nu este în mod clar unul tonic și fericit (vorbim despre moarte și război) pictura rămâne totuși frumoasă. Mai mult, datorită măiestriei și a dimensiunilor impresionante (3,50x7,76) pictura depășește frumosul și trece într-un registru complex (fabulos, grandios, zdrobitor etc.).

Guernica poate fi un început excelent pentru cei care vor să vadă în artă - cel puțin în arta plastică, în literatură fiind mai evident - un instrument la care artistul cântă pe mai multe tonalități, trezind mai multe senzații în afara celora care din start se i se atribuie (arta ca tranchilizant).

Misterul prin care o serie de opere care înfățișează urâtul - aici putem vorbi și de literatură, artă fotografică sau film - rămân totuși frumoase ține mult de capacitatea acestora de a atinge anumite corzi ale spiritului.

Există însă și opinii colective. Când arta se canalizează exclusiv pe o anumită traiectorie - și de multe ori urâtul oferă un loc de joacă facil - publicul reacționează încercând să găsească un echilibru. Mișcarea toyistă este centrată programatic pe ideea de frumos, pozitiv, energetic etc. Asta nu înseamnă că respingem alte mișcări și alți artiști, doar că noi așa suntem. Sau noi considerăm că în acest moment pozitivul echilibrează mai bine situația unei lumi prea încărcate de negativ. De aici și forța pe care o are arta noastră.

Un comentariu:

  1. mno...scurt si nefilozofic....voi aduceti viata....oamenii sa doreasca sa vada....atat si ma opresc....ma inclin in fata voastra....ingeri luminosi si nestiuti

    RăspundețiȘtergere