Cum să înțelegem arta (I). O privire de ansamblu

12:55 Toyist Hribso 3 Comments

Traiectul artei

Vazută din avion arta are în ansamblul ei un traiect sinuos ce figurează cunoscutul traseu de tip deal-vale. Fiecare pantă ascendentă sau descendentă pendulează între construcție și deconstrucție. Arta antichității are ca reacție Renașterea, care, prin experiențele sale, o rupe cu reprezentarea simbolică și hieratică, atingând culmi aproape fotografice de realism. Dacă frescele egiptene prezintă un mod neobișnuit de a recompune anatomia umana pictura Renașterii își propune un realism extrem, bazat pe o întelegere cât mai amănuțită a mecanismelor naturii.

Spațiul artei antice și bizantine e plat, lipsit de perspectivă, ornamental. Primul pictor renascentist care își pune problema unui spațiu real, tridimensional, va fi Giotto di Bondone (1267-1337). Giotto este un renascentist timpuriu; pictura lui nu ajunge încă la performanțele lui Da Vinci sau Michelangelo, însă startul este dat. Giotto rămâne însă un titan al timpului sau, primul pictor care putea desena o oaie asa cum este ea în realitate.

Construcția de tip deal-vale

Traiectul de deal-vale al artei trebuie înteles foarte bine pentru a sesiza curentele și tendințele acesteia, fie că vorbim de antichitate, Renaștere, impresionism, artă modernă sau artă contemporană.

Deși schematică și nu întotdeauna funcțională construcția deal-vale ar putea începe cu punctul 0, punctul cel mai coborât al văii. Acest punct este de regulă un punct de revoltă - voită sau intuită - unde noul înlocuiește vechiul. Panta se compune din experimente ce încheagă o nouă viziune. În cazul Renașterii vorbim de un sistem complex în care arta se îmbină cu știinta, sistem care s-a închegat treptat.

Vârful dealului îl reprezintă perioada de apogeu (sau Epoca de Aur) a unui curent sau a unor serii de curente care se pot grupa pornind de la o viziune comună. Vârful reprezintă însă și punctul de declin. În vale experimentele sunt înlocuite de formule consacrate, pe care artiștii le copiază din una într-alta pentru a-și asigura succesul. Această perioadă mai poartă și numele de manierism.

Interesant este că orice curent sau stil de pictură, oricât de modern sau ciudat, sfârșește printr-o perioadă de manierism, de închistare. Artistul însuși poate simți acest lucru pe pielea sa. Celebritatea a adus multor pictori și declinul. Se spune despre geniu că este ca soarele: la rasarit uimește, la amiază plictisește iar la apus trezește regrete. Valabil pentru o singură persoană dar valabil și pentru un curent sau o perioadă.

Așa se face că și cei care pratică astăzi o artă trendy, experimentală și cool vor sfârși inevitabil într-un muzeu imaginar, alături de Leonardo, Michelangelo, Degas, Picasso, Andy Warhol sau Basquiat.

3 comentarii:

  1. Interesant articol prin viziunea deal-vale,plin de realism si genul care te pune rau la procesare neuronala.Așa se face că și cei care pratică astăzi o artă trendy, experimentală și cool vor sfârși inevitabil într-un muzeu imaginar, alături de Leonardo, Michelangelo, Degas, Picasso, Andy Warhol sau Basquiat. -consider esenta,mesajul.

    RăspundețiȘtergere
  2. Modelul este cunoscut și în economie sub denumirea de ciclurile lui Kondratiev. Povestea este foarte interesantă. După puciul din 1917, Vladimir Ilici Lenin se trezește cu o Rusie capitalistă pe care trebuie s-o convertească la comunism. Economistul Nikolai Kondratiev este desemnat să găsească o metodă care să asigure o tranziție lină. Pentru a găsi o asemenea soluție Kondratiev se apucă să studieze capitalismul pornind de la revoluția industrială (1800). Concluziile la care ajunge îl uimesc până și pe el. Kondratiev constată că economia capitalistă colapsează și se contractă în cicluri de tip deal-vale la fiecare 50 de ani. Punctul 0 îl reprezintă criza economică, pe urmă panta este urcată până în punctul de maximă înflorire. Urmează o perioadă de platou (prosperitate) după care sistemul o ia la vale către o nouă criză. Descoperirea lui îl nemulțumește profund pe Lenin. Conform teoriei marxiste capitalismul moare și se descompune, făcând loc comunismului triumfător. Ideea unui captialism care renaște din propria-i cenușă nu prea convine avântului proletar. Așa se face că Nikolai Kondratiev este încarcerat, judecat și executat. Sovieticii nu-i vor recunoaște teoria, iar capitaliștii nu vor fi deloc încântați să accepte ideile unui economist sovietic. Așa se face că teoria a stat acoperită de praf multă vreme. În esență Kondratiev descrie doar două cicluri (1816-1833 și 1864-1874). Al treilea ciclu - cunoscut și sub numele de Marea Criză economică din 1929 - va fi adăugat după moartea lui și va determina recunoașterea acestei teorii. Interesant este că fiecare val Kondratiev cuprinde: 1) o bulă imobiliară (în care prețurile proprietățiilor cresc vertiginos până la explozie) 2) o pandemie (gripa spaniolă și recent gripa porcină) iar în perioada de criză un război mondial (Al Doilea Război Mondial - ?) Ciclurile lui Kondratiev sunt însă îndelung discutate pentru că modelul doar descrie o situație de fapt și nu prevede viitorul (cu alte cuvinte Kondratiev nu este Mama Omida). E greu de spus dacă următorul ciclu va fi identic cu cel precedent, cert este că se întâmplă.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cred ca ideea repetarii ciclului e baza.Iar aceasta baza nu se schimba.Diferentele sant date de ritmul social.Interesant este ca acum 2600 de ani in India unul din medicii curtii regale a descoperit aceasta repetitie ciclica.Apoi a adaptat-o la medicina si a devenit tatal medicinei ayurvedice.,,tot ceea ce este la inceput -este si in final".Simplifica totul in trei pasi si reduce apoi tot ce este ,trebuie sa se termine apoi sa se reia.Ciclicitatea o gasim si in conceptul aura-soma.Si in multe altele.Multumesc mult pentru toate informatiile publicate.

    RăspundețiȘtergere