Cum să înțelegem arta (VIII). Toyismul.

15:26 Toyist Hribso 0 Comments

Fără să fie o mișcare axată pe negare - lucru pe care stuckismul în face programatic - toyismul are anumite asemănări dar și deosebiri considerabile cu acesta din urmă.

La fel ca și stuckismul mișcarea toyistă poate fi considerată o întoarcere către pictură. Toyiștii sunt pictori, întâlnirea lor cu alte domenii (sculptură, orfevrerie) e restrânsă. Dar dacă stuckismul nu respinge ideea de amatorism tehnica toyistă cere o cunoaștere solidă a principiilor plastice, a măiestriei și virtuozității picturii.

Toyiștii dispun însă și de un limbaj plastic care le unește lucrările, în timp ce în stuckism orice poate aparține mișcării, îndiferent de maniera în care este pictat. Limbajul sau rețetarul toyist e vizibil și produce un șoc pe care nu-l ai atunci când vizualizezi o pictură stuckistă.

Este curentul toyist unul elitist? Da și nu. În timp ce stuckiștii resping categoric elitismul mișcarea toyistă nu îl exclude. În timp ce stuckiștii resping galeriile mari ori muzeele importante toyiștii nu le exclud, dar nici nu le caută. Intenția mișcării este ca arta să penetreze cât mai multe straturi sociale, de la omul de rând până la criticul de artă.

În cinematograful de artă peliculele lui Igmar Bergman (Fragii sălbatici, Persona) se adresează exclusiv elitelor, însă un artist ca Charlie Chaplin reușește să ofere filme care fascinează atât elitele cât și spectatorul obișnuit.

Pictura toyistă încearcă acest lucru. Tablurile pot sta foarte bine în cea mai simandicoasă expoziție, dar și în orice alt mediu. Structurile industriale pe care toyiștii le decorează sunt un exemplu că locul artei poate fi atât în stradă cât și în expoziție, contrar mișcărilor care consideră că arta din expoziție încetază a mai fi artă.

O altă deosebire importantă e aspectul ne-luptător al toyismului. În timp ce stuckismul își agită stindardul împotriva coneptualismului, elitismului etc. singurul element pe care toyiștii nu-l acceptă e EGO-ul artistului. În rest mișcarea nu acuză, nu luptă, nu arată cu degetul. Ce îi unește pe toyiști e fascinația pentru artă, pentru culoare, pentru bucurie și transformare. Toyiștii re-introduc în artă misterul, magia și o anumită "înnobilare" a picturii care s-a pierdut pe parcurs.


Toescat - Câinii-zebră nu gândesc în alb și negru

Ca artă stratificată oricine se poate bucura de imaginile pictate și orcine le poate înțelege, spre deosebire de mișcările care se declară din start fie pentru mase, fie pentru elite. Secretul ar putea fi resortul uman care zace în fiecare dintre noi și care e atins de arta toyistă indiferent de opinii sau educație.

0 comentarii: