Cum să înțelegem arta (VI). Tinerii britanici și Damien Hirst.

13:57 Toyist Hribso 0 Comments

În perioada anilor 80 apare la Londra grupul Tinerilor Artiști Britanici (YBAs), grup specializat pe artă conceptuală (obiect, performance, instalație). Liderul grupului a fost (și rămâne) Damien Hirst, devenit astăzi cel mai bine cotat artist plastic contemporan.

Tinerii britanici s-au bucurat de atenția colectionarului Charles Saatchi, fondatorul celebrei companii de publicitate Saatchi & Saatchi.

Gruparea a capătat atenția tuturor galeriilor și muzeelor importante și, în prezent, orice lucare de istoria artei își încheie timeline-ul miscărilor artistice cu ei.

Damien Hirst devine figura nr. 1 a grupului, estompându-și treptat colegii. Damien este un artist controversat, ale cărui instalații și obiecte se bazează pe ideea de moarte. Hirst expune animale conservate în acvarii imense cu formol, prezentate fie întregi, fie feliate ori cu fețele acoperite de diamante. Senzația e asemănătoare cu cea a vechilor anatomiști care expuneau cadavre conservate și aranjate în cele mai sofisticate poziții.

Adulat și contestat deopotrivă - în special de asociațiile pentru drepturile animalelor - Hirst rămâne ultimul 'dinozaur' al artei conceptuale. Arta contemporană se încheie cu el, iar unele voci se întreabă dacă mai poate exista artă după Damien Hirst.

Mai poate? Un lucru e cert: după el se întinde un teren încețoșat, în care mișcările artistice încearcă să-și găsească legitimitatea. Se pare că deocamdată niciun critic de artă nu îndrăznește să adauge mișcări ca stuckismul, toyismul, massurealismul sau Lowbrow Art. Faptul este de înțeles. Orice mișcare are nevoie de un număr de ani pentru a ieși din umbră. Cubismul n-a fost recunoscut imediat, ci după un număr de ani. Recunoaștera internațională, saltul în lumea galeriilor sau muzeelor și în ultimă instanță gradul de maturitate al mișcării sunt elemente importante care fac ca o mișcare să se alăture timeline-ului artei. Însă recunoașterea publicului, a celor care iubesc mai mult sau mai puțin arta, e decisivă. Fără public, pictura nu poate rezista.

0 comentarii: