Cum să înțelegem arta (IV). Arta după Pop Art.

19:46 Toyist Hribso 0 Comments

Mișcarea Pop Art a avut o influență capitală asupra artei care a urmat. Andy Warhol pictează sticle de Coca Cola, conserve de supă ori cutii gigantice de detergent. Putem vorbi în acest caz de artă? Să ne imaginăm un vas antic, o amforă grecească, decorată bogat. Este fără îndoială un obiect artistic. Dacă însă ne-am teleporta în timpurile acelea am vedea amfora pe policioarea vreunui meșteșugar mai mult sau mai puțin instărit. Amfora e umplută cu vin sau ulei. Propritarul o poate sparge din greșeală. Fără urmări însă. Pentru el amfora nu e un obiect artistic. E pur si simplu o amforă. Judecată în sine, ca obiect, amfora poate fi însă alcătuită după toate regulile artei. Dacă o amforă grecească poate deveni un obiect artistic de ce nu s-ar petrece același lucru și cu o sticlă de Coca-Cola? O astfel de sticlă, cumpărată de la toneta din colț, nu e percepută ca un obiect artistic. Ce s-ar întâmpla însă dacă am avea o sticlă de Cola din anii 60, cu eticheta îngălbenită de timp? Atunci putem vorbi de un obiect care începe să aibă valoare artistică. În orice caz, nu intenția de a conserva timpul stă la baza picturilor lui Warhol, ci ideea ca un obiect poate însemna ceva prin el însuși.

Obiectul - cum mai este numită și această formă de artă care a rezistat până în prezent - arta percepută ca tablou agățat de perete sau ca sculptură așezată pe soclu. Opera de artă nu mai este un tablou sau o sculptură, ci un obiect de sine stătător. De multe ori vorbim de un obiect familiar, pe care artistul în creează pentru mai mult pentru a-l sublinia.

Ready-made - o glumă mai veche spune că legând unui elefant o pensulă de trompă și așezându-l în fața unei pânze putem obține o pictură abstractă. Dacă mergem pe definiția că pictură abstractă respinge realitatea atunci da. Dacă mergem pe principiul că între culori există relații pe care pictorul trebuie să le cunoască pentru a le mânui - deci actul picturii trebuie să fie unul conștient - atunci nu. Dacă însă aceste legi sunt respectate chiar și atunci când tabloul este pictat de un elefant atunci pictura prezintă calități artistice. În definitiv nu tot ce e creat de om poate fi ridicat la rang de artă. Culorile unui apus de soare respectă toate regulile picturii, și totuși apusul de soare e "pictat" de natură. Ideea de a lua părți din realitate și a le evidenția calități artistice poartă numele de ready-made (gata făcut). O porțiune de tencuială unde culorile și formele pot trezi o emoție. La fel și o placă de fier pe care artistul o poate lăsa să ruginească, ori o poate acoperi cu diverse soluții pentru a dirija cumva învechirea. Artistul poate expune însă și diverse obiecte preluate din natură sau din industria de consum pentru a le releva calităție artistice. Sau - dacă dorește să facă un fel de declarație - lipsa lor.

Instalație
- ideea de a pătrunde în interiorul operei de artă nu e nouă. Cu cât un tablou e mai mare cu atât granițele sale tind să dispară și privitorul să fie absorbit în interior. În anii 60 Joseph Beuys - (mișcarea numită FLUXUS) - umple spațiile din expoziții cu obiecte care spun o poveste. Acest tip de artă - asemănătoare cu un decor de teatru - capătă denumirea de instalație. În anii 80 apar instalațiile video, în care decorul e întregit cu monitoare pe care rulează anumite imagini.

Performance - actul artistic în arta plastică diferă foarte mult de corespondetul său din muzică. În arta muzicii, în teatru sau dans opera se desfășoară. Violonistul sau actorul crează live, secundă cu secundă. În pictură sau sculptură obiectul este înghețat, fix. Ideea de a produce un eveniment artistic în loc de un obiect artistic poartă numele de performance (ceva ce se întâmplă). E vorba de o acțiune care se desfășoară, fie liber, fie după un anumit program. Granițele dintre teatru și artă se pot estompa; artistul se poate ajuta chiar de imagini video, muzică etc.

Ceea ce întâlnim aici poartă numele de artă conceptuală, o artă în care conceptul devine atracția principală.

Câțiva artiști contemporani:

Christo - artist specializat în împachetări (obiect). Artistul împachetează în pânză albă mașini sau diverse obiecte. Rezultatul sunt siluete fantomatice, deosebit de interesante. Christo împachetează orice, de la clădiri la o insulă reală (comandă pentru reclama unei companii aeriene, clip difuzat și la noi)

Jeff Koon - artist complex care se joacă la maxim cu tot ce înseamnă obiect. O sculptură de porțelan care îl înfățișează pe Michael Jackson alături de cimpanzeul său preferat, Bubbles, frizează kitsch-ul. O sculptură gigant ce înfățișează un câine înfășurat din baloane ori o Lady Gaga supradimensionată se numără printre explorările lui Jeff.

Marina Abramovic - artistă performance

Laurie Anderson - artist performance. În anii 80 Anderson a colaborat cu Jean Michel Jarre pentru albumul Zoolook.

Și lista ar putea continua.

0 comentarii: