Arta conceptuală

14:17 Toyist Hribso 5 Comments

Ideea că o culoare poate reprezenta ceva stă la baza artei abstracte. Culorile, singure, fără aportul unei forme fotografice, recognoscibile, pot susține o emoție sau chiar o idee.

Arta abstractă se cantonează în mare parte pe emoțiile produse de culori. Am văzut cum un simplu dreptunghi albastru poate sugera senzația de cer, unul verde prospețimea ierbii și unul galben căldura soarelui.

Pe o pânză albă, o pată roșie sugerează o agresiune, la fel ca una neagră. Schimbând culoarea schimbăm și efectul imaginii.



Arta conceptuală reprezintă o evoluție pe niște princpii puțin mai dificile.

Să presupunem că avem o pictură complet albă intitulată Lumină. Efectul e lămuritor și clar, ba chiar real, doarece fizic vorbind lumina este de fapt albă; doar compoziția corpurilor prin care trece oprește/lasă anumite radiații pe care le percepem ca fiind culori.

Dacă un privitor îl va întreba pe artist: "Ați vrut să reprezentați Lumina?" și acesta va răspunse afirmativ atunci lucrurile sunt clare; ce se întâmplă însă dacă artistul va spune: "Aceată pânză este goală. De fapt nu am vrut să reprezint nimic"? Privitorul se va simți lezat și va crede că totul este o farsă.

În fapt lucrurile nu stau chiar așa. Dacă tabloul s-ar fi numit în loc de Lumină Nimic sau Nimicul intenția ar fi fost clară. Nimicul este în sine un concept. Acest tărâm mult mai vast și mai alunecos va purta numele de artă conceptuală.

Imaginați-vă următoarea lucrare: realizați din marmură albă un simplu cub. În sine forma e interesantă, tăioasă, concretă, te îndeamnă parcă să o explorezi tactil. Zdrobiți cu un ciocan un vârf al cubului. Rezultatul e complet nou și interesant: un cub imperfect sau pur si simplu imperfecțiunea. Cititorii de poezie vor detecta în exemplul meu celebra poezie a lui Nichita Stănescu - Lecția despre cub (Toti, dar absolut toti zice-vor:/ -Ce cub perfect ar fi fost acesta/ de n-ar fi avut un colt sfărâmat!)


Ce obținem dacă, în loc de a clădi cubul, îl vom ciopli/săpa într-un anumit material? Un negativ, un cub gol. Din nou un concept.

Este acest concept frumos? Este acest concept interesant? Frumosul nu este singura experiență pe care ne-o oferă viața. De ce nu am lăsa artei libertatea de a exprima o gamă mai largă, de a atinge toate tonalitățile sufletului?

Frumos, urât, interesant, incitant, plăcut, respingător, emoționant, comic, plictisitor, înălțător sunt experiențe cotidiene. Arta, ca un muzician, ar trebui să cânte pe toate tonalitățile instrumentului numit psihic.


Putem spune că stavilele care împiedică înțelegerea și explorarea artei conceptuale sunt de fapt limitele pe care ni le impunem sau pe care societatea ni le impune.

5 comentarii:

  1. foarte interesant articolul, mi-a placut.
    in fata artei si nu numai, limitele noastre sunt ranile noastre.

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt de fapt ziduri construite și care merg pe ideea ca arta ar trebui să fie un fel de anestezic pentru o lume ostilă. În realitate artistul înceracă să reprezinte lumea în felul în care o găsește, mulțumindu-se de multe ori să atragă atenția decât să ofere soluții.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. super corect..., mulțumindu-se de multe ori să atragă atenția decât să ofere soluții.

      Ștergere
    2. Nu e o regulă generală, poți oferi și soluții dacă le consideri valabile, însă de multe ori intervine ori modestia ori realizezi faptul că nu ai o viziune totală asupra adevărului, oricare ar fi acela. În definitiv arta, redusă la esență, este un mod de exprimare. La fel cum te exprimi prin limbaj te poți exprima și prin imagini. Nu degeaba în critica de artă se folosește sintagma de 'limbaj plastic', adică acele metode care te ajută să te exprimi vizual. Ce spui e o altă poveste, nu trebuie confundat cu simplul act de a spune.

      Ștergere
  3. cum spunea bertolt brecht, "arta nu este o oglinda, arta este un ciocan". :)

    RăspundețiȘtergere