Arta modernă (1) Cum să înțelegem cubismul

17:02 Toyist Hribso 0 Comments

Cubismul a fost deseori subiect de glume datorită modului ciudat în care sunt înfățișate personajele.

Conceptul cubismului este unul mai mult rațional decât artistic. Pictorii cubiști pleacă de la premiza - articifială, însă interesantă - că simțul văzului înșeală.

Concret, un tablou înfățișând un profil uman va înfățișa întodeauna doar o parte a feței: un singur ochi și o singură ureche. Văzul minte, pentru că un om nu poate avea o singură ureche și un sigur ochi.

Ceea ce ne face să "vedem" restul e experiența, convingerea că - în lipsa vreunui accident îngrozitor - modelul pictat mai are încă o ureche și încă un ochi. Părul, nasul, buzele și bărbia apar în schimb foarte bine conturate. Cel mai deficitar rămâne însă ochiul; pupila nu este vizibilă din profil. În timp ce un chip văzut din față poate impresiona datoriă privirii un profil va fi întodeauna deficitar la acest capitol.

1) Profil corect; 2) Profil cu ochiul întors în față; 3) Portret în stil cubist

În schimb un chip văzut din față poate avea un alt șir de defecte. În timp ce ochii se văd perfect forma nasului, a urechilor, a bărbiei și a gâtului nu sunt atât de puternic conturate. Un nas acvilin nu va fi niciodată vizibil din față; e nevoie de un profil sau de un semiprofil pentru a-l dezvălui.

Pictorii cubiști au venit cu ideea de a combina ceea ce se vede mai clar din ambele variante. Ideea nu este însă cu totul nouă. Vechii egipteni aplicaseră deja acest artificiu în picturile lor. Personajele egiptene sunt reprezentate din profil, însă ochiul este întotdeauna văzut din față. Bustul e prezentat din trei sferturi, bazinul din față iar mâinile și picioarele întotdeauna din profil.


Imagine "trucată" pentru a ilustra exemplul ochiului văzut în realitate.
Ochiul în arta egipteană.

Pictorii cubiști merg mult mai departe: combină o vedere din față cu una din profil. Linia nasului, a gurii și a bărbiei este un profil, însă forma feței e văzută din față. Rezultatul e halucinant, pictura căpătând o forță stranie.

Problema devine mult mai interesantă în cazul obiectelor. Dacă avem un zar atunci pictorii cubiști îl vor "sparge" și-i vor combina suprafețele pe pânză. Tot la fel vor face și cu o sticlă, un ziar sau o măsuță.

GEORGES BRAQUE - Deși Picasso este văzut mereu ca un reprezentant al cubismului cel care respectat cu strictețe programul noului curent este însă Goerges Braque (1882-163). Braque combină cu dezinvoltură suprafețele unui model în toate modurile posibile. Totuși Braque nu va inventa nimic nou și nu va împinge curentul înainte.

PABLO PICASSO - Spirit neobosit, Picasso nu se mulțumește să aplice ad literam programul noului stil. Încă de la început caută mai mult decât simpla recompunere a obiectelor. Se va inspira din arta arborigenilor, din măștile tribale, va inventa neobosit forme cu totul noi și șocante. Căutările îl vor conduce spre descoperiri interesante. Cum poti reprezenta cel mai bine un ochi care plânge? În pictura clasică vei desena pur și simplu un ochi din care curge o lacrimă; Picasso descoperă ca desenând ochiul în formă de lacrimă efectul devine mai  puternic. El va duce cubismul într-o nouă fază numită cubism sintetic, în care reprezentarea poate deveni metaforă.

0 comentarii: