No way, man!

23:04 Toyist Hribso 0 Comments

Folclorul toyist este plin de istorii amuzante. In urma cu doua zile a venit si randul meu sa scriu istorie la capitolul gafe monumentale. Sa va povestesc cum s-a intamplat.

Camerele pe care le decoram se afla pe o latura a hotelului. Sunt la parter, au geamuri mari si o usa care da intr-un fel de balcon neingradit, plin de vegetatie, in care poti intra doar pasind peste o bordura ingusta. Nu le pictam pe toate; cateva sunt deja ocupate. Holul e separat de un perete de rigips construit ad-hoc, pentru a nu-i deranja pe celalti locatari.

Toate camerele au un sistem de inchidere pe dinauntru, un fel de zavor. Nu le inchidem cu cheia, ci doar le blocam si iesim prin ultima, care ramane in permanenta deschisa. In ziua fatidica ma schimbam in vestiar cand am observat ca-mi uitasem cheia de la camera, probabil  intr-una din incaperile de lucru. Am verificat geamurile; cheia se afla chiar la vedere, pe o cutie de vopsea. Usa era insa inchisa cu zavorul si nu de deschidea decat cativa centimetrii. Pentru ca ghinionul sa fie complet, am constatat ca si usa care trebuia sa ramana in permanenta deschisa era incuiata, din fericire cu cheia. Am zbugit-o spre receptie, unde am fost ruga sa astept pana vine cutare persoana care are cheile. Disperat - intarziam la masa si, cum totul aici se gateste pe loc e politicos sa vii la secunda - am incercat sa gasesc o usa care accidental fusese uitata deschisa.

Incepuse o ploaie marunta si rece care sporea tensiunea. M-am apropiat de prima camera si am observat dupa perdele o silueta. Super - mi-am zis - probabil e unul din tipii care repara electrica sau mai stiu e ce. Dupa ce l-am studiat pret de cateva secunde (timp in care facea probabil acelasi lucru) am batut cu putere in geam, strigand:

-Lasa-ma sa intru! Mi-am uitat cheia!
Tipul, dupa ce a luat o pozitie strategic agresiva, mi-a strigat si el:
-No way, man! E camera mea!

Nu mi-a trebuit decat o fractiune de secunda sa-mi dau seama ca batusem in geamul unei camere ocupate. Mi-am cerut imediat scuze. M-am intors la receptie, de unde am primit un lant de chei si pana la urma am reusit sa-mi recuperez cheia.

Am intrat in restaurant murat ca un castravete si, evident, fiind sincer din fire, am povestit intamplarea cu pricina. Toti radeau de le sareau capacele.

-Numai tie ti se putea intampla asa ceva, m-a incurajat buna mea prietena, toyist Qooimee.
-Da' ce naiba faceai daca intrai in camera? Coridorul e separat de zidul de rigips. Nu puteai sa faci nimic!
-Cine stie ce-ti facea el, a adaugat Dejo printre hohote de ras.
-Il cunosti?
-Desigur.
-Ar fi chemat politia?
-N-are nevoie. E sportiv profesionist. Face box. Man, n-ai vazut ca erau perdele? Camerele noastre n-au perdele.
-Am vazut, dar...
-Asa e. Tu actionezi si pe urma gandesti.
-Oh, it's sooo cute, radea Lodieteb, in bluzita ei cu volanase si manusile Hallo Kitty.

Ulterior m-am tot intalnit cu respectivul care, din fericire, nu m-a recunoscut. Altfel cine stie... ma dota cu niste trandafiri de toata frumusetea.

0 comentarii: