Asa ceva nu exista!

23:31 Toyist Hribso 0 Comments

-Buna, sunt toyist Amukek.
Pictorita originara din Olanda, toyist Amukek pare fragilitatea intruchipata. I-am admirat picturile deseori si inteligenta cu care deseneaza forme care se intrepatrund, redeseneaza si dispar. Am avut ocazia sa discutam mai mult la receptia data dupa sesiunea de autografe de la expozitie. Curioasa, m-a intrebat cum arata Romania. I-am povestit o gramada. Ma asculta cu atentie.

-Pare foarte frumos, mi-a spus. Aici, in Olanda, cartierele sunt cam plictisitoare, Ai vazut si tu, case perfect aliniate, vegetatie, flori. Dealtfel Emmen e un oras mic, nu e nici Amsterdam si nici Bucuresti.

In timp ce vorbea incercam sa gasesc cautam prin cotloanele memoriei un loc emblematic pe care Amukek sa-l vizioneze pe smartphone. Peisaje din Bucovina? Litoralul? Castelul Bran? Brusc mi-a venit o idee... aproape sadica! Pictura pe care o practicam e plina de culoare, si exista pe la noi un loc pe care l-am vizitat recent si care produce oricui o impresie puternica. E cumva... sadic, pentru ca aici viata si moartea isi dau mana intr-o explozie ciudata de veselie. E vorba de Cimitirul Vesel.

-Am avea un loc super, care arata aproape toyist. E un... cimitir.
-Cimitir? facu Amukek.
-Da, dar unul foarte ciudat. Aici totul e colorat.
-Un cimitir colorat? Sa vad!

Era clar ca noua mea colega isi facuse o imagine despre cum ar trebui sa arate un asemena loc, dar cu siguranta ca era ceva mult prea indepartat de realitate. Asa ca i-am cautat pe Google cateva fotografii. In cateva secunde ecranul telefonului s-a luminat in albstrul, rosul si galbenul crucilor de la Sapanta.
Imi imaginam ca le va admira putin si apoi va spune ceva de genul: ah, ce simpatic! Insa reactia lui Amukek a fost fantastica. Privea ecranul cu un fel de bucurie amestecata cu uimire, repetand de cu voce crescanda:
 -Nu se poate! Asa ceva nu se poate!!!
A sarit de pe scaun ca un arc:
-Ma duc sa-i arat si lui Dejo! Trebuie sa vada si el!

N-am apucat sa mai scot nici o silaba. S-a intors peste cateva minute, mai linistita, insa cu telefonul in mana, admirand fiecare fotografie.
-Sunt fantastice!
Ulterior am aflat ca intreaga sala vizionase pozele, si ma felicitau cu totii de parca eu as fi confectionat Cimitirul Vesel. Inutil sa spun ca m-am simtit foarte bine.

0 comentarii: